ASPECTE METODOLOGICE

 

Conform definiţiei elaborate de Federaţia Internaţională de Documentare, referatul constituie o tehnică de prelucrare a informaţiei care prezintă un document, omiţând un număr mai mare sau mai mic de amănunte, dar păstrând sensul şi unitatea documentului original. În elaborarea unui referat trebuie respectate următoarele condiţii:

a.        studierea completă a documentului original;

b.       studierea logică a conţinutului documentului original;

c.        organizarea argumentaţiei necesare convingerii celor care îl ascultă sau îl citesc. În acest sens, mai întâi trebuie căutate faptele, argumentele şi opiniile, folosind cunoştinţele şi informaţiile disponibile. Apoi, trebuie organizate aceste elemente pe baza unui plan logic, clar şi solid;

d.       utilizarea unui stil simplu, concis şi uşor de înţeles. Se recomandă utilizarea unor fraze scurte, exprimându-se o singură idee în cadrul unei fraze. De asemenea, trebuie evitate cuvintele inutile, pentru a câştiga în claritate, în sobrietate şi în intensitate.

 

În general, structura unui referat cuprinde următoarele elemente principale:

1.        titlul referatului;

2.        autorul / autorii;

3.        planul ideilor;

4.        introducere;

5.        dezvoltarea ideilor, punând în evidenţă ideile personale ale autorului;

6.        concluzii, în cadrul cărora apar judecăţile de valoare asupra contribuţiilor personale;

7.        posibilităţi de dezvoltare a problemei / temei;

8.        bibliografia;

9.        data întocmirii referatului.

 

Exemplu (o posibilă abordare) :

Titlul referatului: Dinamica actuală a comerţului românesc

• Introducere: scopul lucrării - motivaţia alegerii temei, importanţa temei;

• Prezentarea structurii referatului: Evoluţia comerţului românesc înainte de anul 1989, comerţul românesc înainte de 1989, pe plan intern şi extern - o prezentare sintetică (evoluţia cifrei de afaceri, orientarea geografică a comerţului exterior românesc etc.)

• Reforma comerţului românesc după anul 1989, strategia de dezvoltare a comerţului românesc: obiective , implementare

• Situaţia actuală a comerţului românesc apariţia şi evoluţia marilor lanţuri de distribuţie în România; apariţia comerţului electronic în România; orientarea actuală a comerţului exterior românesc

• Studiu de caz: sistemul cash&carry Metro din România, scurt istoric al companiei Metro; apariţia şi dezvoltarea companiei Metro România; puncte tari şi puncte slabe ale companiei Metro România Concluzii, propuneri, posibilităţi de dezvoltare a temei

• Bibliografie selectivă

D. Patriche (coord.)- Bazele comerţului, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;

D. Patriche (coord.)- Economie comercială, Ed. Economică, Bucureşti, 1998;

D. Patriche (coord.)- Protecţia consumatorului, Ed. Monitorul Oficial, 1998;

C. Costea- Comerţul de gros şi cu amănuntul. Tendinţe. Mutaţii.

Revista de Comerţ, Tribuna economică, Anuarele statistice ale României

 

1. Ce este un studiu de caz ?

Studiul de caz , ca metodă didactică a fost utilizat pentru prima dată de către Harvard Law School, în 1869, fiind preluată ulterior şi de către Harvard Business School, utilizată şi aplicată sistematic, în învăţământul universitar şi post-universitar, atât pentru formarea, cât şi pentru evaluarea studenţilor, începând din anul 1935. Metoda a fost aplicată iniţial la formarea profesională a adulţilor, stând la baza primelor metode simulative: role - playing, business - games, management - games, dezvoltate de către Harvard University şi de către Carnegie Institute, utilizate pentru formarea oamenilor de afaceri şi a managerilor din economie şi administraţie. În timp, metoda a fost extinsă la formarea în învăţământul liceal şi chiar gimnazial, mai ales pentru studiul disciplinelor socio-umane şi educaţia civică.

Universitatea din Harvard şi-a construit o cazotecă de peste 30.000 de „cazuri" culese din realitate (unele sunt scrise, altele sunt filmate). Ele conţin situaţii problematice reale, tipice pentru domeniile socio-profesionale pentru care sunt pregătiţi absolvenţii.

Metoda presupune prezentarea (în formă scrisă, audio şi/ sau video) unor informaţii despre o situaţie dată, descrierea unui anumit context etc. Natura şi volumul informaţiilor variază de la caz la caz, în funcţie de natura situaţiei problematice (reale, imaginare, posibile, probabile, „limită" - mai puţin probabile, dar nu imposibile), de relevanţa şi disponibilitatea acestora pentru rezolvarea problemelor enunţate etc. Prin urmare, un studiu de caz poate fi foarte scurt, de câteva pagini, sau, dimpotrivă poate ajunge până la 60-80 de pagini. Incidentul critic este o variantă „minusculă" a studiului de caz, având însă aceeaşi structură ca şi studiul de caz: titlu, situaţie problematică, sarcini de lucru. Diferenţa este dată de situaţia problematică, aceasta fiind o „situaţie-limită" sau o problemă bine circumscrisă, imaginată sau construită pe bază de supoziţii raţionale.

 

2. Rolul studiului de caz

Studiul de caz oferă posibilitatea testării efective a abilităţilor de aplicare a conceptelor, tehnicilor şi metodelor întâlnite în teorie în rezolvarea unor situaţii problematice reale sau derivate din acestea, complexe, cu o multitudine de factori interdependenţi, asupra cărora există diferite puncte de vedere referitoare la ceea ce se întâmplă şi la ceea ce se poate întâmpla. Metoda permite dezvoltarea abilităţilor conceptuale, a celor legate de gândirea analitică, capacitatea de sinteză, judecata critică sau gândirea creativă, abilităţi necesare, în special, managerilor care se confruntă, prin natura activităţii lor, cu probleme complexe, incerte, cu evoluţii necunoscute, deseori.

Studiile de caz permit explorarea, în contexte diferite şi într-o situaţie dată, a utilităţii ideilor, noţiunilor şi conceptelor teoretice, prezentate la curs sau întâlnite în lucrările de specialitate.

 

3.Cum se rezolvă un studiu de caz ?

Orice studiu de caz implică o evaluare sau o analiză a conţinutului şi contextului aplicaţiei, care să conducă la recunoaşterea problemei, a elementelor cheie pentru problema în cauză şi la orientarea acţiunii în scopul rezolvării sarcinilor de lucru enunţate.

Utilizarea propriu-zisă a unui astfel de material în activitatea didactică presupune mai întâi un studiu individual şi găsirea soluţiilor pentru fiecare din sarcinile enunţate, care vor fi supuse ulterior dezbaterii membrilor grupului sau colegilor. Pot fi însă şi situaţii care să reclame rezolvarea în mod individual a studiului, spre exemplu, în scopul evaluării abilităţilor şi performanţelor studentului. Nu există răspunsuri universal valabile la problemele supuse dezbaterii prin intermediul studiului de caz. Noţiunile teoretice prezentate la curs sau asimilate din lucrările/publicaţiile de specialitate studiate nu pot fi, totdeauna, „soluţii" ca atare. Ele trebuie să conducă însă la identificarea şi selectarea aspectelor relevante pentru situaţia dată, semnificative, în contextul dat.

Pentru a evita superficialitatea în rezolvarea sarcinilor de lucru este de dorit ca soluţiile sau concluziile prezentate să aibă, după caz: consistenţă logică; să se bazeze pe o evidenţă rezonabilă care să ţină seama de contextul situaţional curent şi de perspectivă - conexiunea cu alte evenimente sau probleme; să fie realiste; să releve relaţiile cauzale implicate şi/sau efectele probabile şi/sau posibile - luând în calcul factorii de proximă importanţă; să producă consecinţe, pe cât posibil, favorabile şi cunatificabile.

Pentru mai multe detalii despre ce este şi cum se rezolvă un studiu de caz pot fi consultate următoarele lucrări: